Probabil cel mai cunoscut simbol din poem, iarba (the grass) apare în secțiunea 6. Un copil îl întreabă pe poet: „Ce este iarba?”. Răspunsul lui Whitman este multiplu și profund:
Astfel, iarba devine o metaforă a egalității absolute: toți oamenii, indiferent de statut, ajung în cele din urmă hrană pentru iarbă, iar iarba hrănește noi vieți.
The poem begins with a famous line: “I lean and loafe at my ease observing a spear of summer grass.” Grass is the ultimate democratic symbol—it grows everywhere, on graves and on prairies, on the rich and poor. It is a symbol of common humanity and resurrection.
Song of Myself a influențat decisiv poezia modernă – de la avangardele anilor 1920 (Allen Ginsberg îl invocă direct în Howl) până la poezia beat, la poezia confesională și la postmodernism. În România, ecourile sale se simt la Lucian Blaga (verticala și orizontala cosmică), la Tudor Arghezi (cântecele umile) și mai ales la Nichita Stănescu (lirica totală, respirația lungă, unirea contrariilor).